Sunt io, Picasso!

Iunie 17, 2013 at 9:37 am (A new era of the blog!)

Greu să mai accesezi blogul în inter-sezon, adică între Revederi. De mai bine de două săptămâni îmi tot propun să mai postez ceva nou, mai ales că se face anul de la ultima Revedere. Am fost la Bookfest chiar de 1 Iunie, îmbrobodindu-l pe fi-miu că acolo e cel mai bun loc de petrecut Ziua Copilului. Culmea e că, până la urmă, chiar aşa a fost! Oricum, nu prea exista alternativă la noi pe şantier, în fostul cartier Drumul Taberei.

Paranteză. După sacrificiul impus şi asumat cu noua linie de metrou, deşi sacrificiul ăsta s-ar putea întinde pe mult mai mulţi ani decât era prevăzut, edilii s-au gândit să reinventeze parcul Moghioroş, proces care va dura, teoretic, 1 an. Ca urmare, şi parcul a fost închis, şi acolo buldozere, tot tacâmul. Ca şi când n-ar fi fost destul, edilii au lovit şi în proximitate. Aveam chiar lângă bloc un părculeţ, ideal pentru vârstele extreme. Chiar înainte de 1 Iunie, a trebuit şi ăsta refăcut. Alt buldozer, altă poluare fonică. Dacă vă imaginaţi că a vrut cineva să ofere copiilor o alternativă de ziua lor, vă înşelaţi. Şi acum, când scriu, procesul continuă. De ce oare nu s-o fi început tot bâlciul ăsta după 1 Iunie, ca să mai prindă şi lumea cu copii o bancă la umbră, n-aş putea să spun… Închid paranteza.

Aşadar am evadat din ghetou spre Bookfest. Pe lângă obiectivele propuse, s-au ivit neaşteptate oportunităţi. Fără lansări, că nu mai am nervi pentru aşa ceva. Eu, unul, cu cât înaintez în vârstă, în loc să devin mai răbdător, sunt tot mai expeditiv. La unele edituri am găsit cărţi atât de ieftine, încât mai era puţin şi îţi dădeau bani numai să le scapi de stocuri. De exemplu, ştiaţi că Picasso a scris versuri? Nici eu. 3 lei mi s-a părut o sumă rezonabilă ca să aflu. Iniţial, am vrut să economisesc banii citind la stand, dar multe din poeme erau în proză, întise pe pagini întregi, de obicei fără semne de punctuaţie. Era prea mult pentru un biet inginer, aşa că am investit. Şi pentru fi-miu recolta a fost bogată, aşa că am plecat de la Bookfest ca de la piaţă: cu două plase pline de cărţi! Rămân dator cu nişte Picasso.

Legătură permanentă 1 comentariu

Să depăşim momentul…

Aprilie 1, 2013 at 1:07 pm (A new era of the blog!)

… adică să mai citim aici şi altceva decât despre Revedere, că până la 20 de ani (cum sună!) mai e ceva timp. Paginile de la Revederea de 15 ani le găsiţi în meniul din dreapta, de la Revedere 2.0 până la 2.4.

Primul articol post-Revedere se referă la călătoria unui coleg de-al nostru în Nepal. Nu luaţi ca reper data de astăzi, nu e păcăleală! Vă las să-l descoperiţi singuri:

http://www.monitorulsv.ro/Reportaj/2013-02-14/Drumul-din-Suceava-spre-Himalaya-trece-prin-capitala-fara-nici-un-cos-de-gunoi

http://www.monitorulsv.ro/Reportaj/2013-02-22/Din-Rarau-pe-Himalaya-la-umbra-gigantilor

http://www.monitorulsv.ro/Reportaj/2013-03-06/In-tara-lui-bistare-bistare

Cică ar fi apărut un material şi în Adevărul, dar deocamdată nu l-am găsit şi online. Dacă va apărea între timp, o să ofer link în comentariu.

Legătură permanentă 1 comentariu

Vama Veche – 15 ani

Iunie 26, 2012 at 9:21 am (ReVeDeRe)

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Steve Jobs a trecut în e-fiinţă!

Octombrie 12, 2011 at 8:43 am (A new era of the blog!) ()

Ştiu că e un subiect puţin defazat, dar m-am săturat să tot aud că acest Jobs mi-a schimbat viaţa, mie şi altor milioane de oameni care au descoperit noi veleităţi ale arătătorului. Bineînţeles, nişte băieţi de la un ziar quality au adaptat-o pe-aia cu fotbaliştii care s-au dus să dribleze printre îngeri, titrând că Steve Jobs s-a dus să redeseneze viaţa de apoi!!! Genial, dar prefer să nu-mi imaginez.

Revin la faza aia cu milioanele de oameni. De fapt, dacă e s-o luăm aşa, mărul muşcat a schimbat vieţile tuturor oamenilor, când cu izgonirea din paradis. Mai încoace, nişte vieţi de milioane (de oameni) au schimbat ăia care au inventat penicilina, sau insulina, sau… adrenalina! Cred că şi Stalin poate sta liniştit în faţa lui Steve Jobs, şi el se poate lăuda că a schimbat nişte milioane de vieţi, şi încă într-un anume fel. Ireversibil!

Legătură permanentă 6 comentarii

Haide la Heidi!

Octombrie 3, 2011 at 7:06 am (A new era of the blog!) (, )

Heidi şi-a deschis propriul magazin, unde îţi poţi crea ciocolata! Noi am nimerit chiar la inaugurare, dar acum probabil că trebuie să te programezi. Era de ales dintr-o grămadă de ingrediente, dacă ar fi avut şi hamei aş fi experimentat ciocolata cu spumă! :) 

Legătură permanentă 6 comentarii

Mihaela Rădulescu la Bookfest!

Mai 30, 2011 at 12:06 am (A new era of the blog!)

Bookfest nu-i ca Gaudeamus sau Gambrinus, cum i-o zice. M-am dus acolo cu scop precis, debutul lui Adrian Georgescu, „Câteva sfârşituri de lume”. Au vorbit cu tâlc Radu Paraschivescu şi Andi Moisescu, apoi autorul ne-a dezvăluit ce-a făcut Pavlov după ce i-a murit câinele*. Că a fost lume destulă am putut să-mi dau seama stând vreo juma’ de oră la coadă la autografe. A fost timp câştigat fiindcă deja începuse altă lansare, o traducere, cu mai puţină lume pentru că autorul nu mai putea demult acorda autografe: Nikos Kazantzakis, ăla cu Zorba. Dan C. Mihăilescu a făcut spectacol, dar nu pentru că şi-ar fi propus, ci pentru că l-a luat valul! Citea cu pasiune din „Ultima ispită a lui Hristos”, interpreta, se bâlbâia, lumea zâmbea fără pic de ironie.

În rest, şi pe la alte edituri oameni cu treabă, am văzut un boier al minţii, cu ăl de ne-a luminat de ce iubim femeile m-am întâlnit la restaurant (nu bea, mânca… apud aprox Mălăele), cât despre scriitoreasa din titlu, vă e clar c-am pus-o acolo pentru trafic!🙂 Oricum, din ultima poză vă puteţi da seama că era îmbulzeală de parcă lansa Andreea Marin!

* i-a mai dus 2 ani de mâncare!

Legătură permanentă 5 comentarii

Jurnalul unei persoane. Juridice (VII)

Aprilie 4, 2011 at 1:43 am (A new era of the blog!)

Revin cu jurnalul pentru a vă confirma comunicatul onor primului ministru. Da, am ieşit din criză! Exact la termen, pe 1 aprilie. Fiindcă atunci mi-am schimbat eu maşina!🙂 Şi nu e păcăleală. Loganul mi-a fost credincios timp de peste 5 ani de zile, şi pe persoană fizică, şi pe persoană juridică, de-aia mi-a şi rămas pe persoană sufletească. Acum am luat un Kangoo cu vreo 50.000 la bord, numai bun pentru cărat şi pentru dormit în el la Vama Veche.

Legătură permanentă 6 comentarii

Concurs pentru cei cu veleităţi

Februarie 18, 2011 at 11:32 am (Fără categorie)

Ştiţi cele 5 calităţi ale vinului perfect, nu? Pe acelaşi principiu, ăsta este concursul aproape perfect, că are doar 4 calităţi: e cu fotbal, e online, e gratis, dar cu premii!🙂

Pe www.pronosticsportiv.eu

Dacă pierdeţi tura asta, va exista mereu o etapă viitoare!😉

Legătură permanentă 8 comentarii

APEL CĂTRE MOTORIZAŢI!

Ianuarie 13, 2011 at 11:26 am (A new era of the blog!) (, )

Pînă acum se vehicula ideea unui protest împotriva scumpirii benzinei prin nealimentarea în zilele de 17,18,19 ianuarie. Era ceva mai mult simbolic.

Însă cineva a avut o idee care frizează eficienţa!🙂 Să alimentăm fiecare ca de obicei, dar niciodată de la Petrom, de exemplu! Se avansează şi o perioadă pentru acest lucru, dar cred că e inutil. Fiecare să aplice chestia asta de când află de ea! Astfel, după un timp, Petrom va fi nevoită să scadă preţul, iar atunci evident vom alimenta NUMAI de la Petrom!
Deci nu este nevoie de interval de timp, vom ignora Petrom până când VA IEFTINI.
Probabil că va fi nevoie de timp, va dura ceva până această idee se va propaga, apoi va dura până va începe să-i usture pe cei de la Petrom. Dar pe noi nu ne afectează cu nimic!

Tot ce avem nevoie: CONSECVENŢĂ şi RĂBDARE!

Hai, copy şi paste mai departe…

Legătură permanentă 4 comentarii

Statistica lui 2010, trimisă de WordPress!

Ianuarie 2, 2011 at 11:46 am (A new era of the blog!)

The stats helper monkeys at WordPress.com mulled over how this blog did in 2010, and here’s a high level summary of its overall blog health:

Healthy blog!

The Blog-Health-o-Meter™ reads Wow.

Crunchy numbers

Featured image

A Boeing 747-400 passenger jet can hold 416 passengers. This blog was viewed about 8,600 times in 2010. That’s about 21 full 747s.

In 2010, there were 15 new posts, growing the total archive of this blog to 144 posts. There were 6 pictures uploaded, taking up a total of 270kb.

The busiest day of the year was December 1st with 92 views. The most popular post that day was Drumul Taberei, microraionul 2!.

Where did they come from?

The top referring sites in 2010 were ro.wordpress.com, sandrinio.ro, facebook.com, search.conduit.com, and google.ro.

Some visitors came searching, mostly for vama veche, spagat, fun, hailarevedere, and vama veche poze.

Attractions in 2010

These are the posts and pages that got the most views in 2010.

1

Drumul Taberei, microraionul 2! July 2008
16 comments

2

Poze document… VAMA VECHE 1995!!! April 2007
25 comments

3

Proba eliminatorie la angajarea in CFR February 2007
13 comments

4

Ingineri din toate garile, unitzi-va! (I) February 2007
1036 comments

5

„Pronostic Sportiv” – de-acum şi în online! February 2010
4 comments

Legătură permanentă 1 comentariu

Jurnalul unei persoane. Juridice (VI)

Decembrie 31, 2010 at 5:44 pm (A new era of the blog!)

Ştiu că n-am mai scris la jurnal de vreo jumătate de an, dar eram în perioada de acumulare. Cel mai greu am învăţat să fiu dator. Dar niciodată la furnizori, numai la stat. E inevitabil dacă n-ai alte surse. Pur şi simplu, o afacere care nu are contact direct cu consumatorul final nu poate face faţă termenelor fiscale.  Iar cei care primesc banii jos niciodată nu-şi vor onora direct datoriile. Îi introduc într-un fel de malaxor de unde îi scot numai cei foarte vocali, foarte insistenţi, foarte „nesimţiţi”. Am pus între ghilimele fiindcă nu poţi fi nesimţit cerându-ţi banii meritaţi. Deşi am şi eu câţiva răi platnici, am reuşit să închei anul fără nici un fel de datorie (bineînţeles, în afară de stat!), chiar mă mândresc cu asta. Am rupt din alte părţi mai profitabile şi i-am plătit pe toţi.

Ştiu că mulţi abia aşteaptă să intre în noul an, 2010 ducă-se! Deşi am avut perioade de secetă crâncenă, n-aş putea spune acelaşi lucru. În primul rând mi-am câştigat libertatea. Numai faptul că mă pot duce la fotbal vinerea lucrează la moral. În rest, veniturile au fost mai dolofane decât cu un an în urmă, doar că nu la dată fixă. M-am obişnuit şi cu asta. Acest lucru se va schimba în 2011, fiind păţit am negociat foarte strict termenele de plată pentru la anul. Dacă faptele ar arăta la fel ca pe hârtie, ar fi ideal. Totuşi, e bine sa fii pregătit pentru orice.

Mai sunt câteva ore până în 2011. Încă un an şi jumătate până la Revederea de 15 ani. Ce repede! La Mulţi Ani Trăiască…

Legătură permanentă 2 comentarii

aroguns’n’roses

Noiembrie 2, 2010 at 12:15 am (A new era of the blog!) ()

Aşa, şi? Păi dacă ei au întârziat vreo două ore jumate la concert, nu pot să întârzîi şi eu două luni şi la fel?!

Am fost cu Cip, normal. La cât au întârziat alde Axl se mai adaugă vreo oră şi ceva cu cât am venit noi mai devreme. După vreo două beri de încălzire (cu astea am rămas!), încercăm să penetrăm zona vip, că de la săraci nu se vedea nimic. Mă saltă poliţia pe motiv că aveam foto digital, mă bagă la separeu, mă legitimează, verifică pozele şi ca să mă lase în durerea mea (din fericire neprovocată de ei!), trebuie să promit solemn că n-o să-l folosesc, ceea ce şi fac!  Adică promit…

Între timp, Cip trecuse graniţa, aşa că mă pun pe aşteptat individual. De fapt cu alte nişte mii, şi nu vă spun câte şi-au luat prin gură vedetele… când, în fine, au apărut, s-a schimbat situaţia. Mi-am găsit un loc la înălţime, de unde am putut folosi digitala complet neobturat (după cum se poate vedea), dar atât de incomod încât nu mi-am permis să aplaud, că îmi pierdeam echilibrul!

Despre cântare ce să spun?! Au cântat tot atât cât au întârziat, dar aproape tot ce îmi plăcea pe vremea când îi aveam pe băieţi pe pereţi🙂 Sigur, ar mai fi fost loc şi pentru „Since I don’t have you”, dar ce pretenţii să mai am când la Clapton proporţia a fost inversă, adică a cântat doar una care îmi plăcea! Îl las pe Cip să dezvolte subiectul, el e specialistul (zi-le, Loredana!).

Am văzut mai mulţi cântăcioşi autohtoni la concert, dar n-are rost să-i nemuresc aici. Fac o excepţie cu un personaj anacronic, Luceafărul Huilei îşi zice… La sfârşit, m-am intersectat iar cu Cip, am alimentat (şaorme) şi am plecat pe jos până acasă. După alte două ore jumate, am ajuns. Ce-am fost şi ce-am ajuns!

Legătură permanentă 4 comentarii

Operaţiunea Autobuzul

August 3, 2010 at 7:57 am (A new era of the blog!) (, )

Tocmai ce m-am întors de la ţară, de pe unde se spune că întoarce trenul în Teleorman. Dar nu numai trenurile se întorc, ci şi anii ’50. Am avut prilejul să văd un muzeu pe roţi, un autobuz de pe vremuri, aşa cum mai văzusem doar prin filme (autobuzele alea din anii ’70, pe care le-am prins cu coada ochiului erau deja next generation!).

După cum se vede, era încă activ, era vopsit optimist şi avea numărul TR-02-JIP! Nu vă luaţi după aparenţe, tot un fel de maşină de epocă rămâne. Tot ea este şi mai jos, după ce i-am aplicat efectul „film age, oldest”. Hai că se încadrează în peisaj, parc-ar fi în filmul ăla cu Papaiani, guguştiuc, eu sînt turc… :)

Legătură permanentă 17 comentarii

Folk you too again!

Iulie 25, 2010 at 2:40 am (A new era of the blog!) (, )

La o săptămână după eveniment, găsesc răgaz să vă anunţ că n-am ratat nici ediţia asta. Au fost şi de data asta din ăia greii, cam tot ăia, care au cântat cam tot aia. Şi cu toate că am filmări cu toţi, din toate serile, m-am gândit că poate n-ar fi rău să fac un colaj şi cu ăştia mai puţin consacraţii, deşi cunoscătorii vor dibui nişte old boys camuflaţi prin unele trupe. Ar mai fi fost destui, dar n-am putut ajunge în fiecare seară pe lumină…

Tot aici am văzut şi cel mai tare tricou din lume (dacă îl vedea Arghezi la vremea lui, sigur îi scria lui Alifantis versuri pentru „Inscripţie pe un tricou”!). Aşa de mult mi-a plăcut că l-am pozat şi l-am pus la sfârşitul filmuleţului. Asta nu înseamnă că trebui să derulaţi, da?!

Legătură permanentă 4 comentarii

Jurnalul unei persoane. Juridice (V)

Iulie 4, 2010 at 8:57 pm (A new era of the blog!) ()

Prima lună cu TVA de 24. Pe vreme de recesiune, aşa cum scriam şi într-un episod mai vechi, măsura asta e tot atât de binevenită ca loviturile de bici aplicate pe spinarea unui animal de povară, atunci când nu îl mai ţin picioarele. Noroc că TVA-ul de la carte şi presă rămâne neschimbat, 9%. Deocamdată. Cum mai este şi perioadă de concedii, rezultă comenzi ca nişte şpriţuri uşoare, de vară. Deci hai să ne mutăm la mare, o ţară de oraşe goale…

Legătură permanentă 4 comentarii

Cronica ClaptonMan-ului (by Cip)

Iunie 22, 2010 at 8:24 am (A new era of the blog!) (, )

Vineri 11.06.2010 dupa job, un trio formdabil: Gabi, Chip &Moni, cumparam bere rece si calda,  fara jetoane,  lume multa, la 4 ace, in tinuta office, in bermude, unii vin de la fotbalul de dupa amiaza, altii vin de la  job-urile lor din multinationale, se sacrifica deschiderea campionatului mondial de fotbal pentru o seara de good music and good drink , lume buna din sou-biz (o blonda, sotul blondei, un actor, un prezentator tv , alt  actor ), 15.000 de platitori, englezi, unguri, romani, se sta lejer, nu se face presing, bodigarzi amabili,  scena mare si luminata  plus ecranele din dotare, locuri pe scaune in fata scenei ,  iarba . . . verde a gazonului,  atmosfera de  picnic, n-am avut trupa de deschidere,  nici prezentare invitati, ciudat foarte ciudat, fara buna seara, fara Hello Romania, fara Hello Budapest, fara prea multe formalitati, E.C.cu plete, cu camasa, in bermude si S.W. , n-am observat daca au fost punctuali ca englejii, After Midnight, canta alternativ, oare cine la cine a fost in deschidere, Clapton la Winwood  sau invers, mister total, Layla- publicul se agita ceva mai mult, apaluze indelungi, canta la refren, se lasa intunericul, S.W. “e multitasking”, poseda cunostiinte de orga, pian, chitara,  lectia nr. 1 de chitara electrica : Voodoo Child preluare dupa Jimi, se mai strecoara cate un thank you din cand in cand, puteau sa faca doar un semn cu mana ca intelegeam, dialog cu publicul – inexistent, poate au adormit cei de pe scaune si nu vor sa-i trezeasca, cover Georgia on my mind, blues mult blues, se canta si Cocaine cu solo-uri de chitara fifty-fifty, trec aproape doua ore si totusi nu canta marile lui hituri, o fi Steve gelos pe le si nu-l lasa, fara Tears in Heaven,  fara piesa cu Seriful, multe  riffuri de chitară şi acorduri de pian, fara Wonderful Tonight, se mai canta un cover Gimmie some lovin (Blues Brothers), dupa fluieraturi frenetice se produce si singurul  bis,  simplu , foarte simplu : Dear Mrs. Fantasy, fara good bye, se retrag in culise, ne retragem si noi, continuam la o bere si la o saorma in down town (adica in centru mai pe romaneste).

P.S. Legenda: E.C. Eric Clapton, S.W. Steve Winwood.

Legătură permanentă 11 comentarii

Jurnalul unei persoane. Juridice (IV)

Iunie 1, 2010 at 8:19 am (Jurnal) (, )

Dacă dragostea cică durează tei ani, Revederea durează de trei ani! Ce tineri, CeFeRiciţi eram odată, şpriţul fără apa plată! Acu’ nici de grevă nu ne mai arde. Doar la buzunar ce ne mai arde statul. Care stat, într-un timp record (vorba cântecului, „zece contabili se tot miră”), mi-a şi trimis somaţie pentru plata dărilor pe trimestrul întâi! Mare disperare, mare. Cuvinte aşijderea: executare silită, titlu executoriu… În plus, voi suporta toate cheltuielile care le va presupune această executare silită, „exclusiv cele generate de comunicare acestei somaţii prin poştă”! Ce vă mai place poşta, de o subvenţionaţi atâta!

Ce nu-l doare pe stat nici la bucă este că mare parte din banii ăştia, pe care se calculează TVA şi impozit pe profit, sunt bani virtuali. Adică urmează, cândva, să fie încasaţi. Deşi cu clienţii trebuie să te porţi cu mănuşi pentru a mai obţine câte o plată sau măcar un termen, statul-palmă-barbă-cot (no offense, Boc!) este coercitiv. Probabil că acest cuvânt, coerciţie, îi dă impresia că are coaie. Nu trebuie să roşiţi, e un cuvânt din DEX (pag 194, înainte de coif).

Legătură permanentă 5 comentarii

High Voltage Rock&Roll (by Monica)

Mai 19, 2010 at 6:29 am (A new era of the blog!) (, )

I was caught
In the middle of a railroad track…

Chiar aşa… si am regretat ca nu am fo 15 de cm in plus (şi fo 15 ani in minus) . S-a stat „bara la bara” dar nu scotea nimeni degetul pe geam şi nici nu claxona fără motiv. Media de vârsta… a noastră… Nu am cunoştinţă să se fi raportat incidente. Zonă liniştită. Am văzut concertul cu destul de multă detaşare, nu am reuşit să intru în rezonanţă… să fi fost de vină vizibilitatea redusă sau cei 30 şi (şiiiiii) de ani… Cel mai mare disconfort l-am simţit la Thunderstruck, atunci când un grăsan cu un echilibru precar (apărut de nicăieri) a început sa-mi sară in spate… i-am făcut loc elegant (si alţii i-au făcut loc de asemenea), cred că asta era tactica “micuţului” de a ajunge la scenă… 10 zile de picior în ghips sunt suficiente pentru anul asta…

MRCF?… la greu… cu toţii in Rock&Roll Train (cu Rosie in rol de mecanic de locomotivă) care ne duce pe Highway to Hell unde Eu şi cu Tine (si cu tine si cu tine si cu tine… chiar si cu tine…) vom mânca măsline cu 25% mai mici. Black Ice este din ce în ce mai subţire, iar unii vor sa tragă Hell’s Bells. Paralizaţi de un Somn Bizar, ne lăsăm purtaţi Pe Ape din ce în ce mai tulburi…

Una peste alta un concert exploziv (TNT) cu o sonorizare bună.

Clapto(n)man sau nu, poţi spune “yes, it was wonderful tonight”.

Hai, Back in Black şi nu vă iluzionaţi: luminiţa de la capătul tunelului este trenul ce vine din sens opus.

 We Salute You! Ne vedem la Clapton!

Intre timp: Let There be Rock!

Legătură permanentă 11 comentarii

Schemă logică

Mai 9, 2010 at 11:52 am (A new era of the blog!) ()

Am tot auzit sintagma aia că s-a ales dintre două rele! Iar acum ăia afectaţi, bugetarii, îi înjură pe privaţi…

De fapt, nu există două rele, ci doar unul singur, MARE! Orice cale s-ar fi ales, s-ar fi suferit la comun. Dacă se mărea TVA şi taxa unică de impozitare:
1. s-ar fi produs mai scump
2. s-ar fi cumpărat mai puţin
3. s-ar fi redus profiturile sau chiar s-ar fi închis firme
Deci în ciuda măririi birurilor, plăţile la buget n-ar fi crescut. Nu s-a ales varianta asta fiindcă deja sectorul privat fusese lovit în trecut cu forfetarul.

După principiul una la figură, alta la ficat, a venit şi rândul bugetarilor (adăugarea pensionarilor pe listă este deja lovitură sub centură!). Se vor reduce astfel cheltuielile, buuun… Dar asta înseamnă putere de cumpărare mai mică, adică ne întoarcem la punctul 2, de mai sus.

Concluzia: odată cu cheltuielile vor scădea şi veniturile. Oricum am da-o, suntem într-un deep, deep shit!

Legătură permanentă 4 comentarii

Jurnal unei persoane. Juridice (III)

Mai 8, 2010 at 7:45 am (A new era of the blog!) (, , )

Până la anunţarea „măsurilor anticriză” de către el presidente, resimţeam o oarecare stare de asediu. Acum, după ce s-a amânat, zic eu,  mărirea birurilor, am rămas cu starea de sediu. Fiindcă tocmai ce am inaugurat prima chirie. Ar mai fi de tras cu amenajarea şi decorarea. Abia după aia vine mărirea TVA şi a cotei unice de impozitare, deci sechestru asigurat! :)

Acu’ fără glumă, asta o fi tot ce pot da din ei guvernanţii? Păi băi frate, reducerea cheltuielilor cu salariile la bugetari şi reducerea pensiilor nu înseamnă măsură anticriză, ci doar o reacţie pe care o are şi ţăranul când i s-a golit hambarul: mănâncă mai puţin! Dar asta nu-i va umple hambarul la loc… Ar mai putea să-şi bată gloaba jigărită ca să tragă mai tare la arat (asta e metaforă pentru creştere TVA etc.). Însă dacă pământul e sterp şi neirigat, omoară mârţoaga degeaba. Deci, dragi copii, ce soluţii mai are ţăranul?!

Legătură permanentă 1 comentariu

Jurnalul unei persoane. Juridice (II)

Aprilie 13, 2010 at 9:59 pm (Jurnal)

Asemuirile (din nou, honi soit…) nu contenesc, asemuirile mă chinuiesc. Prima achiziţie mai importantă pe care am făcut-o, după ce începuse să meargă treaba cu exu’, a fost un multifuncţional. Bineînţeles, acu’ mi-am luat şi io unul. Era şi timpul, se bătătorise poteca spre centrul de printare… Se pare că şi aici ies în avantaj, că al meu are şi telefon&fax!😉 Am consultat un psihopat şi mi-a zis că tânjesc după o secretară!

Legătură permanentă 7 comentarii

Caţavencu, Academia şi Kamikaze

Aprilie 4, 2010 at 1:53 pm (A new era of the blog!) (, )

Mulţi ani, vreo 15, din toată sărăcia, am cumpărat cu sfinţenie două gazete, Caţavencu şi Pronostic. Poate v-amintiţi cum trecea Academia Caţavencu din mână-n mână prin ’92-’93, când încă nu pierdusem bunul obicei de a frecventa cursurile. Expresiile „din puţul gândirii” sau „gândire cu premeditare” erau la mare preţ în conversaţie. Mi-aduc aminte că la un revelion am desenat, cu pastă de dinţi, bule pe poze şi am scris cu pixul peste!🙂

De aproape 5 ani, însă, nu mai cumpăr Caţavencu. N-o să mă cac pe mine (o să vedeţi, limbajul slobod nu e întâmplător) să spun că se mondenizase sau se vânduse  mogulului. Nu, pur şi simplu n-am mai avut timp. Trecusem şi de etapa în care citeam revista pe scările mijloacelor de transport în comun. Primeam însă mail săptămânal şi mai intram din când în când să-l mai citesc pe Agopian şi încă vreo câteva rubrici care îmi atrăgeau atenţia. De multe ori nici pentru asta n-aveam timp, dar existau link-uri „de acelaşi autor” şi citeam din urmă.

În momentul marii schisme mi-a revenit brusc interesul. Poate pentru că şi eu treceam printr-o mică schismă, care  rima periculos cu clismă!🙂 Din start, m-a frapat o contradicţie. Evadaţii erau felicitaţi pe bloguri de unii care spuneau că nu mai citeau Caţavencu din cauză de pierdere a substanţei, de uşurătate. Pe de altă parte, juniorii evadaţi spuneau că „statul sunt ei”, adică ei erau responsabili pentru 90% din conţinut la vechea revistă! Semicerc vicios, ce să mai…

Iniţial, unul dintre seniori a făcut următorul reproş: dacă fugarii sunt atât de meseriaşi, de ce nu fac o revistă care să nu aibă în denumire  „Caţavencu”? Trec peste faptul că exact asta s-a întâmplat, dar s-a uitat prea uşor că seniorii înşişi, pe vremea când jucau la tineret-speranţe, l-au lăsat cu curu-n baltă pe patronul care edita „Caţavencu” şi au scos pe piaţă „Academia Caţavencu”! Deci, despre ce vorbim? Totuşi, noua revistă se numeşte Kamikaze, iar asta mi se pare salutar. Vechiul cititor de Caţavencu, cum aş fi eu, joacă rolul cadravului din debara pentru ambele redacţii: trebuie să se debaraseze cât mai repede de el! Generaţiile mai proaspete abia aşteaptă „să se cace pe ele de râs”, iar pentru asta sunt gata să apeleze şi la purgative…

Am cumpărat ambele reviste. Nu numai în prima săptămână, deoarece Kamikaze era clar că va fi făcută pe genunchi. Într-adevăr, ulterior a început să se mai aşeze. În amândouă am constatat că frecvenţa lui „şi” este ameninţată de „căcat”! La caţavencii vechi aceiaşi Platon şi Aristotel cu rimele fel de fel, tot cuvântul care etc… Apropo, câţi dintre actualii cititori mai ştiu care e treaba cu Acciduzzu, de la care personaj provine acest pseudonim?! Iar articolaşele care înconjoară rubrica lui Moţoc parcă sunt inspirate din „fanizurile” care circulau pe mail acu’ 5-6 ani! Soluţiile de avarie se simt.

Dincolo, Kamikaze îşi face titlu de glorie prin faptul că n-are pagină de monden. Cu toate astea, cele mai odioase personaje sunt prezente bine-mersi. Cică ei fac mişto de ele! Haida-de, asta e ca publicitatea mascată. Adevărul e că în peisajul actual n-ai ce face, trebuie să îmbini utilul cu neplăcutul. Orice bani e bineveniţi!🙂

Dar cel mai mult mă enervează revendicarea agresivă a resursei de umor! Dacă-l asculţi pe Bendeac, nu-i altul mai adevărat ca el („pă sistem”, normal!). Cârcotaşii se consideră instanţă supremă. Seniorii caţavenci îşi prezintă echipa care o să le dea clasă separatiştilor. Care la rândul lor spun că bătrânii n-au cum ţine pasul cu ei, fiindcă ei sunt buni, mult prea buni! Nu mai ai loc de atâţia dăruiţi. Dilema mea este următoarea: dacă spun că am citit 3 săptămâni revistele lor şi nu m-am căcat pe mine de râs, o să fiu taxat de prost sau de constipat?!

Cert este că o să-i citesc selectiv, pe net, şi pe unii, şi pe ceilalţi. Măcar atât le pot oferi, trafic. Ţin şi cu puriii, că sunt nostalgic, dar şi cu separatiştii, că sunt în situaţia lor! Adevărat am înviat…🙂

Legătură permanentă 10 comentarii

Jurnalul unei persoane. Juridice (I)

Martie 22, 2010 at 11:03 am (Jurnal) ()

Când am început io acu fo 5 ani să lucru la patron, în dormitor am început.  N-are legătură cu chestia aia, honi soit qui mal y pense! Hai că v-am spart cu latina vie, tradusă de google cam aşa: honi care răul să-l crede!🙂 Unde vreau io să ajung este că deja am pornit cu un avantaj în comparaţie cu exu, în sensu că încep din sufragerie. Asta ca să nu zic living!😉 Una peste alta, am început deja să mă mişc mai natural, ca biban, în mediul ăsta al rechinilor. N-aş zice că am profit, dar resimt aşa… o lipsă acută de deficit!

Hai pa, mă duc să-mi cumpăr făraş pentru bani (nu-mi permit încă lopată!)

Legătură permanentă 6 comentarii

Idei în dialog pe Twitter!

Martie 2, 2010 at 2:14 pm (A new era of the blog!) (, , , )

Legătură permanentă 5 comentarii

„Pronostic Sportiv” – de-acum şi în online!

Februarie 22, 2010 at 9:46 am (A new era of the blog!) (, )

Revista intră în forţă în mediile online: www.pronosticsportiv.eu

În plus: blog, conturi pe Facebook şi pe Twitter.

Legătură permanentă 4 comentarii

Puncte, puncte… Şi de la capăt

Ianuarie 28, 2010 at 7:21 pm (A new era of the blog!)

Nu mă mai căutaţi pe numărul ăla. Pe ăsta curent îl puteţi căpăta pe mail sau pe messenger. Mi-a căşunat pe vremurile astea vitrege (ah, ce viscol şi ce ger!) să încerc mareea cu indexul. Păi decât să muncesc pentru alţii, nu mai bine mă odihnesc pentru mine? Voi fi în continuare aşa cum mă ştiţi din poza aia de grup, de la Revedere: ca scos din cutie. Îmi urez sport la treabă!

(Bonus: de la toamnă se pare că voi prelua unul dintre ziarele la care colaborez. Pe loc repaus, Sandrinho! N-ai tu norocul ăsta. Deocamdată :))

Legătură permanentă 5 comentarii

Să facem economie!

Decembrie 27, 2009 at 1:49 pm (A new era of the blog!) ()

Nu mai ştiu pe unde am citit că în Canada oamenii primesc în ţiplă ziarul la care sunt abonaţi, aruncă o privire pe prima pagină şi, de cele mai multe ori, îl leapădă în teancul celorlalte. Dacă titlurile de pe prima pagină (vorbesc de ziare serioase, nu de fiţuici!) nu îi fac să rupă ţipla, cică este un semn că lucrurile merg bine. Ideea e că ei continuă să îşi plătească abonamentul, ca un fel de asigurare sau superstiţie. La fel şi eu acum, dacă de Crăciun mă roade economia, înseamnă că e cam groasă. Dacă lucrurile mergeau bine, ar fi fost chiar contraproductiv să îmi pun întrebări, ca în bancul ăla cu miriapodul care, după ce e întrebat cum poate să îşi mişte zecile de picioare fără să se împiedice, începe să-şi pună problema asta şi, evident, să se împiedice!
Exerciţiu de imaginaţie. Cum ar fi ca suma minimă de jucat la loto să fie 5 milioane? Nu numai că dărâmi jucătorii mărunţi pe care visul marii lovituri îi ţine în viaţă, dar însuşi jocul de loto se va nărui. Cam aşa şi cu impozitul forfetar… “Noul” guvern nu intenţionează să renunţe la el. Mii de mici întreprinzători, care îşi asigurau lor înşişi un venit, şi poate mai dădeau de mâncare la o gură-două sau doar învârteau câteva facturi pe lună în speranţa unei viitoare dezvoltări, au fost nevoiţi să tragă pe dreapta din cauza acestui impozit forfetar. Nici suspendarea activităţii, în aşteptarea unor vremi mai bune şi a unor guvernanţi mai destupaţi, nu e soluţie, fiindcă decizia de suspendare ţine nişte luni bune, iar în timpul ăsta impozitul curge.
La anu’ vor fi câteva zeci de mii de bugetari restructuraţi. S-a vorbit chiar şi de 2-300.000, dar asta ar fi o adevărată bombă socială. Ce şansă au oamenii ăştia? Firmele mai răsărite trag şi ele de costuri, deci la angajări se spune pas. Iar o activitate pe cont propriu este impropriu (sic!) să spui că o începi de la 0 (zero!), de fapt o începi de la – (minus!), deoarece forfetarul îţi leagă din start o ghiulea de picioare.
În rest, hai la mulţi ani şi să trăim bine. Sau doar să trăim, bine?

Legătură permanentă 16 comentarii

Se mai întâmplă de Crăciun…

Decembrie 25, 2009 at 4:56 pm (A new era of the blog!)

Doi oameni. Două destine liniare. Până acum. Unul a câştigat nişte milioane la loto. Celuilalt i-a adus Moşul un ţurţure. În cap. Noi, ceilalţi, mergem înainte. Înainte era mai bine.

Legătură permanentă 9 comentarii

„Cum găsiţi această campanie? Electorală!”

Decembrie 8, 2009 at 1:38 am (A new era of the blog!) (, , )

1. S-ar putea să fi fost ziua de căpătâi a carierei lui Geoană. O şansă care anevoie se repetă în aceeaşi viaţă. O zi în a cărei oglindă nu se poate privi fără nod în gât nici după decenii. Faza cu “Mihaela, dragostea mea” va rămâne peste ani, antologică. Măcar voi să vă iubiţi, maică, că nimeni nu le poate avea pe toate…

2. CTP despre Băsescu, imediat după exit-poll: “Băsescu nu ştie să piardă”… Învaţă-l tu, mă!

3. “Învingătorii” îşi permit să fie generoşi. Geoană le-a mulţumit tuturor celor care au venit la vot. “Învinşii” îşi mângâie oştenii pe cap. Băsescu le-a mulţumit tuturor celor care au votat Traian Băsescu.

4. Nu mi-e milă de Geoană. Dintre toţi “maleficii” din România, pe unul singur nu trebuia să-l viziteze acasă, noaptea, în plină campanie. Pe Vântu. Ceilalţi “moguli”, alde Voiculescu şi Patriciu, n-au băgat mâna în mod direct în buzunarul românilor, aşa cum a făcut Vântu. Prin FNI. Măcar vreo sută de mii de păgubiţi au avut tot dreptul să-l penalizeze. Pe Geoană.

5. Atât probăseştii, cât şi antibăseştii, au depăşit orice limite ale adoraţiei şi respectiv ale ostilităţii. Naşu Moraru cu puştiul ăla îmbătrânit, care trage ocheade la cameră în timp ce cuvântă, au fost odioşi. Anteniştii, care şi-au populat studioul cu Vadim, Ciorbea sau Roman, adică revanşarzi care şi-au probat incompetenţa, unii de mai multe ori, au fost abominabili.

6. Este prima dată în cei 20 de ani de democraţie când Bucureştiul se desparte de bastioanele din Transilvania. Capitala era o insulă în marea sudică, mare fidelă feseneului. În timp ce vesticii au răspuns pozitiv la marota cu comunismul, bucureştenii au simţit pericolul în altă parte. Mă îndoiesc că Băsescu e interesat să înţeleagă ceva.

7. În primii 3 ani din noul mandat, Băsescu îşi poate permite multe insanităţi. Nu mai are interes electoral direct, nemaiputând candida la preşedinţie. De ce 3 ani? Fiindcă atunci vor fi alegeri parlamentare, iar electoratul va da un semnal încă de atunci. Din 2012 ar putea pierde referendumul dacă va fi suspendat de parlament. Ăla unicameral.

8. În ce ţară murim! Vreau şi eu în diaspora…

Legătură permanentă 17 comentarii

Comandante Che Guevara…

Noiembrie 12, 2009 at 10:19 pm (A new era of the blog!) ()

Legătură permanentă 20 comentarii

Teatru pentru copii (la „Ion Creangă”)

Octombrie 20, 2009 at 12:08 am (A new era of the blog!) ()

Legătură permanentă 8 comentarii

Stufstock 2009

Septembrie 9, 2009 at 8:32 am (A new era of the blog!) (, , , , , )

Am ajuns in Vama vineri noapte, chiar in toiul concertului Celelalte Cuvinte. Am completat cu Luna Amara si pe urma am asteptat rasaritul!

(va urma curand si selectia din ultima seara)

(Up-date 11 sept.) Ca si in 2006, Stufstock s-a suprapus cu un meci al nationalei. Ca si atunci, am terminat la egalitate! Asa ca am ajuns la scena la miezul noptii, ratand E.M.I.L. si Zob. Totusi, l-am prins intr-o forma de zile mari pe Dan Iliescu si pe Artan mai mucalit ca niciodata, dupa care le-am luat Urma moldovenilor de la Zdob si Zdub…

Legătură permanentă 21 comentarii

Back to business!

Septembrie 2, 2009 at 12:51 am (A new era of the blog!) (, )

V-aţi întors din vacanţă? Nu?! Eu da… În două săptămâni petrecute într-o micuţă dar vioaie localitate din Siclia, Roccalumera, am prins două festivaluri complementare, unul de rock şi unul de folclor.

RoccaRock este un concurs anual destinat trupelor tinere, cu scena amplasată pe plajă, ca la Stufstock, în curând. Are un motto simpatic şi autoironic: Al Passato si Scrive Woodstock, al Presente si Legge RoccaRock )În trecut se scria Woodstock, în prezent se citeşte RoccaRock!). N-am fost de faţă în prima seară din cauză de meci, dar se pare că n-am pierdut nimic fiindcă tot podiumul a fost ocupat de trupe din seara a doua. A câştigat Flames of Hate, deşi mie mi-a placut mai mult Memories Lab. Chiar simţeam nevoia de rock italian, cantabil, „meloduios”…

Festivalul de folclor era deja la a paişpea ediţie (consecvenţi oamenii!), însă anul ăsta n-am avut parte şi de vreun ansamblu românesc. Totuşi, la final, organizatorii aduc pe scenă o fetiţă româncă îmbrăcată în costum popular, care smulge aplauzele publicului printr-o replică în dialect sicilian:

Legătură permanentă 12 comentarii

Folk You! Folk You Too…

August 3, 2009 at 11:24 pm (A new era of the blog!) (, )

Se face trotuarul şi în Vamă! La propriu, pe uliţa aia de lângă plajă, care duce spre rulote şi bulgari, printre şirurile nesfârşite de „locante”…  Urmează telegondolă?!

Dar să trec la ce contează. Am fost prima dată la Folk You. Am ratat „doar” prima seară, aia cu cei 3A – Ada Milea, Alifantis şi Andrieş. O mai fi rămas ceva şi pentru celelalte seri?! Puteţi vedea ce anume în selecţia de mai jos (doar „Amintire cu haiduci”, cântată de Chilian cu Tucă pe post de copilot, am lăsat-o integral, colegii ştiu de ce!). Am filmat de unde m-a prins acţiunea, mai departe, mai îndeaproape, când tolănit, când pe vârfuri…

Legătură permanentă 3 comentarii

Manowar la B’estfest

Iulie 17, 2009 at 12:17 am (A new era of the blog!) (, , )

După ce au scăpat de problemele tehnice cu „the fucking generator”, basistul Joey DeMaio, responsabilul cu vrăjeala pesemne, a ţinut un discurs destul de lunguţ în limba română. Sufleurul era ascuns in cască, iar DeMaio se pare că are o bună ureche muzicală!😉

A început cam aşa: „Salut Bucureşti! Credeaţi că o să spun Budapesta? Nu, pentru că…” (vedeţi mai jos continuarea şi bălăriile în care ajunge; totuşi, finalul cu „Did Metallica, Iron Maiden, Motorhead speak Romanian? Who speak Romanian?” mi s-a părut simpatic, nu trufaş)

 

Şi pentru că îl ştiţi pe Sandrinio mare fan, adaug aici şi un link la blogul lui!😉

 

Legătură permanentă 1 comentariu

Maicăăăl! We love you, Maicăăăăăl…

Iulie 8, 2009 at 7:28 am (A new era of the blog!) ()

Legătură permanentă 3 comentarii

Noaptea lungă a filmelor scurte

Iunie 29, 2009 at 7:57 am (A new era of the blog!) (, , )

Vineri noapte, împreună cu colegul Cip, am băgat nişte scurte. Metraje.  Potopul n-a fost după noi, ci contemporan cu noi, aşa că de la Arhitectură la TNB ne-am cam spălat de păcate. Lume multă, proiecţie în vreo 4 săli pline de cinefili (sau de persoane care se adăposteau de ploaie?!). Am prins un loc pe jos, ca la trenul de noapte, mi-am pus puloverul sub cap şi, când calitatea filmelor îmi ofereau prilejul, adormeam precum cei aleşi. Cip zicea că nici sirenelor pompierilor care treceau spre Biserica Armenească n-au reuşit să mă impresioneze.

Am filmat de jos, când şi când, şi câş. Aveţi grijă cine e prin preajmă la vizionare, pentru că unele secvenţe sunt mai deocheate…

Legătură permanentă 2 comentarii

Romeo şi Julieta

Iunie 9, 2009 at 10:01 pm (A new era of the blog!) (, , , , , )

O capodoperetă, cum ar spune cineva… Un spectacol colorat, inclusiv ca limbaj.😉 Oricum, piesa îşi păstrează forţa – ca dovadă, la scena morţii Julietei, fi-miu, Matei, plângea de se scutura cămeşa pe el!

Legătură permanentă 3 comentarii

Maşina ECO

Mai 5, 2009 at 12:06 am (A new era of the blog!) (, )

Asta era maşina mea pe vremea când nu aveam bani de benzină ca să merg cu ea în fiecare zi la serviciu (de-aia şi condiţia fizică era în alţi parametri!).
Am reacţionat pozitiv la tentativa de simbioză şi nu mi-am mai dus maşina la spălătorie. Din păcate, în iarna următoare am vândut-o şi n-am mai apucat noua recoltă. Terenul fertil promitea împodobirea portbagajului aidoma balcoanelor cu flori ale gospodinelor sensibile!

Legătură permanentă 19 comentarii

Lectura 2.0

Aprilie 12, 2009 at 1:49 am (A new era of the blog!) (, , , , , , , )

Citeam într-o noapte articolul ăsta al lui Radu Cosaşu. Mă izbesc încă de la început de pilda cu Brasillach şi nu pot să trec mai departe, trebuie să ştiu mai întâi care-i treaba cu acest domn. Nu intru imediat pe Wikipedia, nu vreau bibliografie pe tavă, prefer învăluirea pe Google. Ajung întâi pe site-ul lui Jann Halexander. Ăsta este un interpret – excentric, francez şi mulatru. Ce legătură este între el şi Brasillach? Păi are un cântec intitulat Brasillach 1945! Bun, îl ascult (interesant stilul!), dar înainte de a trece mai departe îmi atrage atenţia o declaraţie de dragoste a francezului pentru… Vlad Ţepeş! Materializată, evident, într-o melodie. O ascult şi pe asta – din text reiese că Ţepeş este de fapt vampirul Dracula! – mai ascult şi alte piese, apoi trec la alte site-uri. În fine, aflu că scriitorul Brasillach (Robert, nu Raymond) a crezut sincer în viitorul fascist al Franţei şi a militat activ pentru asta în timpul celui de-al doilea război mondial. Dar suficient de activ ca să-l execute? Păi n-au făcut decât să-i întoarcă favoarea, căci Brasillach cerea împuşcarea compatrioţilor săi din Rezistenţă!

Acum eram gata de întoarcerea la articolul lui Cosaşu. Asta până când mă poticnesc de un alt personaj, Roger Cîmpeanu. Ehe, cu ăsta chiar că mi-am găsit beleaua, numai referinţe vagi… Nimeresc la început pe un site cu răspunsurile lui Cosaşu la chestionarul lui Proust, unde e pomenit şi Roger Cîmpeanu, redundant. Apoi, găsesc un link la romaniaculturala.ro, unde e amintit într-un interviu al lui Gelu Ionescu. Cine e Gelu Ionescu, n-am mai căutat, devenise clar din interviu.  Dar tot nu mă lămurisem cu Roger! Îmi calc pe inimă şi apelez la Wikipedia. Nimic! Abia asta mă stârneşte cu adevărat… Mă întorc la Google şi un alt link mă duce la un site din Basarabia (UE Voronin!); aici citesc un fel de scrisoare deschisă a lui Paul Goma (ce bine, ăsta ştiam cine este!), foarte contondentă la adresa lui Nicolae Manolescu; din text aflu ca misteriosul Roger Cîmpeanu ar fi fost considerat de securitate „semit”!

Mai găsesc o referire pe un site în limba turcă, din care nu pot înţelege nimic. Aflat într-un punct mort, am inspiraţia de a da căutare şi după Roger Câmpeanu, cu „â”… Altă viaţă! Imediat  aflu despre „secretarul general de redacţie Roger Câmpeanu, un gazetar de prim rang” (la Contemporanul şi România Literară).  Şi, în sfârşit, de unde nu mă aşteptam (la radio3net), lapidar: 2000  A murit ROGER CÂMPEANU, prozator si jurnalist (n. 1929). Iată, aşadar, cine era misteriosul partener de belotă al lui Radu Cosaşu şi Laurenţiu Ulici! N-am izbutit să găsesc însă vreo referinţă la opera sa…

Revin istovit la articolul iniţial şi de data asta îl duc la bun sfârşit. Afară se crăpa de ziuă… Cam aşa se prezintă aventura unei lecturi în epoca Internetului. Nivelul superior.  Acum 15 ani aş fi citit articolul în ziar, iar Brasillach ar fi rămas doar un nume, că doar nu m-aş fi deplasat prin biblioteci să-l caut pe la indici alfabetici. Pentru o ultimă edificare, am extras din biblioteca proprie un Dicţionar de scriitori străini, 700 de pagini. Brasillach nu figurează…

În concluzie, trăiască, totuşi, Internetul!🙂

Legătură permanentă 10 comentarii

Next page »