Jurnalul unei persoane. Juridice (IV)
Dacă dragostea cică durează tei ani, Revederea durează de trei ani! Ce tineri, CeFeRiciţi eram odată, şpriţul fără apa plată! Acu’ nici de grevă nu ne mai arde. Doar la buzunar ce ne mai arde statul. Care stat, într-un timp record (vorba cântecului, “zece contabili se tot miră”), mi-a şi trimis somaţie pentru plata dărilor pe trimestrul întâi! Mare disperare, mare. Cuvinte aşijderea: executare silită, titlu executoriu… În plus, voi suporta toate cheltuielile care le va presupune această executare silită, “exclusiv cele generate de comunicare acestei somaţii prin poştă”! Ce vă mai place poşta, de o subvenţionaţi atâta!
Ce nu-l doare pe stat nici la bucă este că mare parte din banii ăştia, pe care se calculează TVA şi impozit pe profit, sunt bani virtuali. Adică urmează, cândva, să fie încasaţi. Deşi cu clienţii trebuie să te porţi cu mănuşi pentru a mai obţine câte o plată sau măcar un termen, statul-palmă-barbă-cot (no offense, Boc!) este coercitiv. Probabil că acest cuvânt, coerciţie, îi dă impresia că are coaie. Nu trebuie să roşiţi, e un cuvânt din DEX (pag 194, înainte de coif).
Jurnalul unei persoane. Juridice (II)
Asemuirile (din nou, honi soit…) nu contenesc, asemuirile mă chinuiesc. Prima achiziţie mai importantă pe care am făcut-o, după ce începuse să meargă treaba cu exu’, a fost un multifuncţional. Bineînţeles, acu’ mi-am luat şi io unul. Era şi timpul, se bătătorise poteca spre centrul de printare… Se pare că şi aici ies în avantaj, că al meu are şi telefon&fax! 
Am consultat un psihopat şi mi-a zis că tânjesc după o secretară!
Jurnalul unei persoane. Juridice (I)
Când am început io acu fo 5 ani să lucru la patron, în dormitor am început. N-are legătură cu chestia aia, honi soit qui mal y pense! Hai că v-am spart cu latina vie, tradusă de google cam aşa: honi care răul să-l crede! 
Unde vreau io să ajung este că deja am pornit cu un avantaj în comparaţie cu exu, în sensu că încep din sufragerie. Asta ca să nu zic living! Una peste alta, am început deja să mă mişc mai natural, ca biban, în mediul ăsta al rechinilor. N-aş zice că am profit, dar resimt aşa… o lipsă acută de deficit!
Hai pa, mă duc să-mi cumpăr făraş pentru bani (nu-mi permit încă lopată!)
